„Profesorul […] (Coboară la tablă, ia tibişirul şi desinează, nu tocmai exact, o elipsă cu focarele foarte depărtate.) No, acuma, Bîrsăscule, tu carele ai mai multă aplicăţiune la machemachică, spune-ne doară ce am vrut eu să prezent aici?
Şcolarul Bîrsescu: Un... castravete, domnule.
Profesorul (stăpânindu-şi un zâmbet simpatic): Mâncă-l cu mumă-ta! (Schimbând repede tonul:) Tot la foale ţi-i gândul, să le-ndopi!... Nu-i castraveche, mâncăule!... e o elipsă,“
Aproape că așa este, domnule ministru Tabără, nu „e o elipsă“, e o... lipsă. Mai precis, o absență.
Un comentariu:
Valeriu Chicoş Tăbăran
tăbărî pe prostovan
şi-n bancă începu să iasă
"castravetele" din plasă.
Ce-i acela lung la tine -
nu-i nimic ce să mai fie -
ba io văd că e eliptic
no că-i încă foarte criptic
Este morcovul ce creşte
domn profesor în poveste
eu îl cert că-i încă verde
el oranj se-ntrevede
Dragoş Vişan
Trimiteți un comentariu