În ultima vreme, freedonez tot mai abitir Când ai un matolit la proră... Promit ca, în viitorul imediat-apropiat, să mă aplec mai mult peste balustradă.

O pildă de diviziune filosofic-băsesciană a muncii: bancu‘ l-a spus El – iar de râs, a râs tot El... Arâstotel? Cu î din i, Arîstotel, iar fără diacritice – precum se trendyfuzează, tot mai mult şi tot mai multe – ARISTOTEL!... Ee? Spuneţi, şi Dumneavoastră, dacă n-am faţă de lector în speţă. Oi fi având faţă, dar nu am dos.

n Zoaie, zoaie, fii bărbată!

n Aşadară, zoaie pe hubloul transatlanticului „România“, cursă regulată – deşi numai dus(ă... cu vorba) – pe relaţia Basarabi-Greatest Fire Fly.

n Multilateral contraversata personalitate a preşedintelui Băsescu continuă să işte-nişte di-spute. De-astă dată, de natură electrotehnic-pesedistă. Astfel, în vreme ce – faţă de declaraţia privind (îngreţoşat) zoaiele prelinse pe termopan – Ion Iliescu a apreciat că autorul comparaţiei „a ajuns un izolat“, Adrian Năstase (dacă bine am fost reţinut) a constatat că fostului său vecin imobiliar i-ar fi (tre)sărit siguranţele. Aparent, d.p.d.v. electrotehnic, cele două reacţii se bat (actual?)cap în (fost)cap, dar, în condiţiile unui vârf de tensiune, este foarte posibil ca unui conduc(ă)tor, oricât ar fi de izolat, să-i sară cât colo siguran-ţele, capa-cele şi chepen-gurile... Gurile rele, de...

Acu‘, că tot veni vorba de White House. Cum chitiţi că i-ar sta mai democratic să-i zică după alegeri? Wife House sau White Barack? Or – chiar riscând o acuzaţie de oarece incorectitudine politică –, nu care cumva... „Black & White“ House?

Dacă celor de la Partidul Democrat (american) le va ieşi pasienţa, Casa Albă va deveni cea mai Hillary-Barack‘a lagărului imperialist.

Soyez bienvenue, Monsieur Nic-olala!

Între noi, 22 de milioane (minus câţi/câte n-or mai fi rămas) fie vorba, întâlnirea celor deux présidents s-a dovedit a fi SARcosi piccola e fragile. Aceasta ca să facem o trimitere înspre consoarta – italiană – a celui de ne-a fost o zi scurtă oaspete. În fond, puteam să fredonăm şi SARcosi fan tute, dar s-ar fi putut crede că ar fi... fan tute! Ceea ce, în cazul preşedintelui (francez, évidemment), nu se pune.

În sfârşit, am găsit cuvântul. Cuvântul care să-l caracterizeze pe omu‘ nostru. Mai precis, pe-al nostr‘om... Cuvântul este... CIMPANZMEUS! Cu alte cuvinte, un oarecine care s-arată cimpanzeu, se crede zmeu şi i se spune Zeus... Scurt: CIMPANZMEUS. A se reţine, vă rog!