Ministrul PaPă-fapte...
...a fost suspendat în stambă, se scuză cum că nimicuri n-ar fi-nfăptuit, după care a fost demis din fruntea cea lat-înaltă a Ministerului egalităţii de şanse a celor ce muncesc cu cei care se îmbogăţesc. Potrivit găselniţei într-a cărei virtute munca ar fi izvor de sănătate, s-a spus că intermimatul de la Muncă ar urma să fie girafat (girat & parafat, adică) tocmai de ministrul de la Sănătate-curată. P-ormă, s-a bolbo-zborşit că mult mai bine ar fi ca, de la bun început, ministrul să fie plin. Atenţie însă, mai plin (de el) decât cel de care s-a făcut vorbire cu greu s-ar putea găsi. Şi, pe urmă, nu prea e în firea lucrurilor ca cel care preia portofoliul să fie plin, plin va fi după ce-l predă sau îl scapă. Sau se scapă...
În fond, de ce nu s-ar face un minister şi al Sănătăţii, şi al Muncii, sub o singură pălărie, după modelul celei purtate de maestrul Vosganian şi azvârlită în marele public de către domnul preşedinte. Nu de alta, dar tot se face, actualmente, tot mai multă vorbire prin sintagma cum laudae securitate şi sănătate în muncă. Aşadar, un minister al Sănătăţii numai prin Muncă şi ceva-ceva Muncă prin Sănătate.
Eventual, şi un pic de Securitate. După gust...
