Nu cred că pentru Elena Băsescu succesul ar fi chiar atât de inaccesibil încât să nu ştie cum îi face pluralul. Mai degraba aş crede că rostirea aceea cu „succesuri“ a fost făcută cu gândul la... succesori, chestiune care – abstracţie făcând de-un bagatel d‘accent – ar putea întări străvechea vorbire despre gura păcătosului care adevăr greşeşte.