Bugetu‘ aista, a nost, anost, de criţă şi austerilitate, sigur va readuce în cuget şi simţiri vorba aceea mai veche cu mantaua lui Arvinte. Sau cu mantaua lui Arvinde, ar vinde – desigur! – dac-ar mai avea ce.
Totuşi, faptul că ministrul de Resort (comprimat), Gheorghe Pogea, a declamat că „dacă acest buget este jalnic şi nu e real, atunci îmi asum responsabilitatea pentru el“ mă cam aşterne pe gânduri. Ce să pot înţelege? Dacă bugetul va fi real, nu îşi va mai asuma responsabilitatea pentru el? Eu admit că aprobarea bugetului se face în dorul lelii şi al cât mai multor ulterioare rectificări, dar, cât ar fi de fantasmagoric şi idealist, după ce e bătut în cucuie, bugetul devine al dracului de real.
Ş-apoi, ce-o mai fi şi asumarea aia de responsabilitate? Dacă se va dovedi (şi recunoaşte) că unele prevederi bugetare nu se realizează, s-apucă dl. Pogea s-aducă bani de-acasă? O să-şi ia puşca şi cureaua lată şi, tustrei, vor lua drumul codrilor care ne-au mai rămas? S-angajează ca, dimpreună cu neam de neamul lui, să presteze muncă în folosul comunităţii până la redresarea dezechilibratului buget? Ceva în geniul ăsta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu