Fănuş NEAGU a murit.
„Echipa de zgomote“ are liber la program.

Echipa de zgomote

Înainte de toate, o precizare: numai eu am dreptul să nu pun în ghilimele sintagma echipa de zgomote, întrucât eu am născocit-o şi am pus-o titlul unei piese de teatru, pe care mi-a măcelărit-o un slinos la minte, Dumitru Popescu, supranumit „Dumnezeu“ de către slugile ce se gudurau pe lângă cabinetul lui. Cum, la fel de adevărat, tot numai eu aş avea dreptul să nu pun în ghilimele altă expresie – frumoşii nebuni (ai marilor oraşe) – fiindcă tot eu am închipuit-o. Nici o supărare, destinul acestor ziceri mă bucură.

Cea mai teribilă echipă de zgomote a fost a securităţii. Mult mai eficace decât a partidului unic. Dovadă că a făcut pui (de lei) în Dealul Cotrocenilor. Alcătuită din meseriaşi de primă mână, ea ticluieşte şi azvârle în viaţa politică zvonuri tăvălite printr-o poleială de adevăr, înalţă perdele de fum, răvăşeşte patimi, iniţiază scandaluri, stârneşte furii, amplifică neîncrederea, bulversează logica, răscoală simţurile, dezleagă furtuni şi declanşează cutremure.

(Fănuş NEAGU – Jurnalul Naţional nr. 2119; 9 mai 2000, în articolul „Echipa de zgomote şi băieţii de prăvălie“)