E COLO GICĂ...
... E C-O LOGICĂ ECOLOGICĂ, şuguia o poantă enigmistică frecvent fredonată pe la începutul anilor 90 ai veacului trecut. Mi-am reamintit-o deoarece, în ultima vreme, aud din ce în ce mai des o voce tele-avizată, care îmi tot laudă nişte cărţi îmbrăcate în piele... ecologică. Faptul că pielea ecologică este o sintagmă menită să muşamalizeze, de exemplu, muşamaua, nu mai constituie o mare noutate. Se cam ştie cum devine situaţia. Ceva mai năstruşnic este atunci când, în colecţia cărţilor adevărate (cele trase în piele ecologică) este aşteptat să apară „Idiotul de Dostoievski“... Chiar, nu e de-a dreptul idiot sau crimă (fără pedeapsă!) să ţi-l imaginezi pe Feodor Mihailovici înveşmântat în piele ecologică?

Şi, dacă tot am vorbit de piele: dat fiind că acest guvern pare decis să ia cel puţin şapte piei per capita şi pe căpiţa fiecărui român, am vrea să ştim dacă, la o adică – presupunând că ţinem în mod deosebit la pielea noastră –, putem să dăm la schimb piele ecologică?